..si vantul adia usor peste crestetele noastre parca ranite de atata dor, scotand un muget infundat de multumire, o revarsare a dorintelor patate, o duiosie nesfarsita, dulce-amara, un venin asteptat de atata amar de vreme.. erai tu, erai tu, numai TU.. si EU.. asteptam clipa in care tristetea nu va sa vina, nu va sa plece, ci impreuna cu tine, cufunda-ne-vom pe vecie unul in celalat..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu