
De cand am timp mai mult sa ma gandesc si sa meditez, fac scenarii in fel si chip, ma uit in gol cu ochii pierduti, am impresia ca toate trec pe langa mine si simt ca pierd bucatele din mine, parti din veselia pe care de ceva vreme mi-o insuflai doar printr-o privire, o uitatura in graba ce ma facea sa trag aer in piept si sa uit de supararea pe care o aduceam cu mine, zilnic, fara ca cineva sa isi dea seama. M-am tot mintit cu atatea lucruri, in sinea mea de perfectionist tantalache, de la acel ..o sa fie bine.., si pana la ..nu este nimic in neregula.., lucruri care nu le-am crezut nici o clipa, si cu toate astea, din dorinta de a nu face rau celor din jur in cazul in care imi exprim liber sentimentele, le-am tot repetat pentru mine si ceilalti atata timp, fara sa ma aleg cu nimic. Dar poate ca e mai bine asa. Probabil ca asa fac mereu mai draga, poate ca imi place sa imi plang de mila asa cum vorbeam noi odata, poate ca sunt intr-atat de incapabil sa imi organizez viata incat ceea ce fac este lipsit de omniprezentul egoism pe care mama mea a uitat sa mi-l infiripe la nastere. De aceea simt ca nu lupt pentru ceea ce vreau, si de cele mai multe ori astept sa primesc ceea ce ofer, si nimic in plus, chiar daca 3 ani a intarziat sa apara, si iarasi ma simt vinovat doar la gandul ca am avut "tupeul" sa o spun. Nu ma bat sa iti rapesc momente in care nu vrei sa auzi de mine, desi neputandu-am abtine, dupa ce ti-am urat noapte buna, am realizat ca desi gandul meu era sincer, putea ma iti provoc neplaceri (asa cum ti-am si scris), nu incerc sa impresionez facand pe barbatul sau atotstiutorul, incerc sa fiu doar eu, si mi-ar placea sa cred ca cineva m-ar aprecia pentru cine sunt eu asa, fara aditivi, fara fite si impresii, eu cel care simt ca pot oferii atat de putine si totusi atat de multe pentru cine cunoaste si are gandurile mele. Sunt constient ca felul asta de a fi nu atrage admiratoare, nici nu am cautat vreodata, am fost mereu adeptul fidelitatii impinse pana la prostie, trasatura care mi-a tras cate o palma peste fata de cate ori a avut ocazia, dar ca un berbec, parca nu vad, nu aud, si o iau de la capat cu gandurile-mi pline de avant sentimental, balarii pe care le vad suprarealist si am impresia ca o simpla legatura barbat-femeie este o contopire de simtaminte pure, un vis frumos catre care mereu am tins, si la care stiu oameni ca ar rade de mine auzindu-le. Aiureli.. Copilarii.. Bine a zis acela care spunea ca toata viata, chiar si la batranete, nu incetam in a fi copii. Vrem sa mai credem in sperante, vrem sa avem ce nu am putut avea niciodata, speram ca mereu binele sa invinga si toate acestea sa le facem langa cel / cea care sa ne inteleaga si aprecize eforturile si bunatatea noastra, sa vibreze in acelasi sens cu mine, cu tine. Si ca sa revin la concret, in mintea mea se dau in acest moment mari batalii intre a face ceea ce este "corect", a face ceea ce este "respectuos", si a face ceea ce este "bine pentru mine". Prima batalie pierduta cea cu a face ce este "corect", este legata de ultimii mei ani de care am tras ca un catâr incapatanat, n-am vrut sa ma uit in urma si inainte ca sa pot vedea ce a fost si ce urmeaza sa se intample, am stat cu capul plecat si am "tras" in continuare la caruta alegorica, am tras si am tacut. A doua batalie se da intre "respect" si "binele meu", este de departea cea mai dificila, avand in vedere ca trecutul nu este implicat si astfel, conflictul se desfasoara acum, in mine. Excelez prin a face ce cred ca este mai bine in a nu-ti deranja nici un fir de par si a nu te presa in nici un fel, lucru sustinut de distanta pe care am inteles-o de la tine ca este bine sa o avem pentru binele universului si pe care mi-ai explicat-o clar si concis, si prin a incerca sa iti arat cat de mult contezi pentru mine, cat de mult te apreciez si te respect incepand cu bunatatea pe care vad multi o vad si putini o inteleg, continuand cu sensibilitatea pastrata acolo, in sufletelul tau mic, si terminand cu dragostea pe care esti capabila sa o impartasesti, lucru pe care, desi ai incercat sa il ascunzi de la bun inceput (dragoste este poate cam mult spus in context), am simtit-o, probabil la stadiul de admiratie si respect la momentul cand ne povesteam diverse lucruri fara implicatii, si mai apoi prin cuvinte care nu mai negau "chimia" cu atata vehementa, ba chiar invocai un decalaj de timp, un bad timing, lucru care n-ar mai fi fost adus in discutie atat timp cat as fi invizibil pentru tine. Dar asa cum eu stiu ca la tine pe Venus, ceea ce simtim este atat de important de spus si dovedit, la fel de bine stii si tu ca la mine pe Marte, avem nevoie de confirmari clare, dovada a neputintei barbatesti de a deduce lucruri care par atat de simple pentru voi. Probabil ca felul tau de a nega de la bun inceput orice posibilitate de a exista "ceva", poate din dorinta de a nu ma influenta in deciziile mele initiale, m-au facut sa am momente in care mi-as dori sa nu te mai vad zburdand in fata mea, stiind ca ceea ce eu apreciez mai mult si mai mult, pleaca catre alte directii, alina alte dorinte, satisface alte trairi. Cat as da sa pot avea si eu un strop de siguranta in ceea ce priveste intuitia ta de a "sti" cand cineva ma place fara sa mi-o spuna ori ma admira fara sa o arate. Dar nu o am, si framantarea intre bine si rau este cu atat mai mare cu cat incerc sa te las sa iti urmezi calea fara a-ti sta in drum, nestiind daca este bine ce fac, sau daca este mai bine sa fiu insistent, sa evoluez catre mana pe picior + pupat (sau era vb doar de mana pe picior..?), riscand sa devin deranjant, stresant, lucruri care iti fac rau, si care mi-ar da peste cap respectul fata de mine, fata de tine, probabil cel mai chinuitor lucru pentru un om care de la un timp incoace, tot ce iti doreste, tot ceea ce tinde catre, din tot sufletul, calcand peste propriile dorinte, este binele tau. Si chiar daca probabil si de data aceatsa nu am sa iti primesc reactiile intre 4 ochi, sa te pot privi si sa iti sorb atentia, desi nu astept raspuns (insa mi-l doresc de fiecare data), as face orice ca sa iti fie bine, chiar si sa daca asta ar insemna sa te ignor..

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu